Puterea perturbatoare a tehnologiei

2018 a fost un an în care potențialul perturbator al viitoarelor tehnologii digitale și automatizări a fost pe buzele tuturor. Ni se spune că 37% din populația UE nu are abilități digitale de bază și, prin urmare, are nevoie de reeducare – nu numai în IT, ci și în automatizare (1). Un raport din 2017 al McKinsey Global Institute constată că 30% din sarcinile din 60% din ocupații ar putea fi automatizate până în 2030 (2). Chiar și în agricultură, cel mai vechi sector din lume, platformele digitale ce leagă consumatorii de fermă, teledetecția și IoT (Internet of Things) au început să revoluționeze sistemul alimentar din toată Europa (3).

O agendă digitală clară pentru 2030 apare acum, prin care Comisia Europeană și marile organizații agricole sunt convinse că o perspectivă politică pe termen lung axată pe digitalizare va atrage mai multe investiții și mai mulți tineri în agricultură, contribuind în mod semnificativ la rezistența și durabilitatea sectorului (4).

Digitalizarea în România – Ce ar putea însemna acest lucru pentru agricultură?

În contextul românesc, tehnologia servește atât ca amenințare, cât și ca oportunitate. Având în vedere faptul că sistemul agricol al României aduce doar 4,5% din PIB, comparativ cu 25% pentru industria IT, pare să existe o oportunitate extraordinară de creștere. Dar problemele asociate sunt complexe. Pe de o parte, structura fermelor mici predomină în țară, proprietatea fragmentată a terenurilor și nivelurile scăzute de mecanizare sunt bariere palpabile pentru schimbarea rapidă a sistemului. Pe de altă parte, fiecare fermier pe care echipa de cercetare Highclere l-a intervievat în 2018 a menționat lipsa tot mai mare de forță de muncă disponibilă ca principal obstacol cu ​​care se confruntă pentru a rămâne în afaceri, o provocare în care digitalizarea și automatizarea sunt soluții evidente.

Cu toate acestea, nu sunt soluții universale. Forța de muncă rurală poate scădea, dar oportunitățile de muncă plătită sunt fundamental importante pentru multe gospodării rurale, iar automatizarea înlocuiește tipul de sarcini repetitive care generează venituri  valoroase, dar mici, în mediul rural.

Care ar fi soarta acestor femei, angajate la linia de ambalare a unei cooperative cu care Highclere lucrează, dacă locurile lor de muncă vor fi automatizate? Cooperativa este principalul angajator din sat. Femeile sunt fericite că pot investi veniturile lor suplimentare în educația copiilor lor. Vor accepta aceste femei să fie recalificate în lucrători capabili din punct de vedere tehnologic? Sau vor reveni la a trăi din agricultură de subzistență și beneficii sociale odată cu preluarea locurilor de muncă de către automatizare?

În timp ce în cadrul Festivalului Inovării Disruptive din 2018, Neeraj Monga a vorbit despre utilizarea tehnologiilor blockchain în India pentru beneficiul potențial al micilor fermieri, singurii actori din România care au anunțat pilotarea sistemului blockchain sunt Carrefour România prin programul lor global Act for Food. (5). Multe exploatații agricole din România învață doar cum să îndeplinească cerințele de piață și fiscale pentru a conduce o afacere rentabilă și conformă cu legislația. Câțiva fermieri cu care am vorbit în Transilvania trebuie să-și economisească profiturile timp de ani de zile pentru a-și putea permite achiziționarea de echipamente mecanice, second hand, de fabricare a fânului.

Oare digitalizarea în continua creștere a agriculturii românești nu îi va împiedica pe micii producători să aibe  acces facil pe piață?

Conferința I4T organizată de Iceberg Consulting în noiembrie 2018 la Brașov, România, a fost o ocazie bună de contextualizare a acestor scenarii viitoare. Concentrată pe ceea ce este necesar înaintea agendei de digitalizare post 2020 a UE, prezentarea domnului Ioan Levi (Agenția pentru Dezvoltare a Regiunii Centrale) a fost deosebit de supărătoare. Potrivit domnului Levitchi, România se pare că este una dintre țările cu cele mai mari riscuri pentru globalizare din cauza nivelului ridicat al abandonului școlar în rândul tinerilor, ocuparea forței de muncă sau formare (tinerii NEETs). Potrivit acestuia, peste 80% din forța de muncă înregistrată la biroul de șomaj din Brașov a terminat doar învățământul obligatoriu de bază. Cum ar putea o țară cu astfel de probleme educaționale fundamentale să spere să ajungă și să se adapteze la potențialele perturbări și la provocările societale pe care le aduce digitalizarea?

Trei soluții pentru a aduce împreună două agende UE 2030

Peste două treimi din fermierii români au peste 64 de ani (6) și, prin urmare, în următorii ani, vom putea vedea o consolidare suplimentară a exploatațiilor agricole. Mai mult decât atât, sesizând lipsa de oportunitate în agricultură, mulți locuitori ai țării vor putea continua să părăsească sectorul și să caute oportunități în altă parte. Locurile lor de muncă vor fi preluate de automatizare? Cum va afecta acest lucru biodiversitatea și conservarea peisajului? Cei care aleg să rămână vor fi doar fermieri mari care își pot permite să cumpere tehnologii scumpe? De ce sisteme am avea nevoie pentru a face trecerea la un sistem agricol tehnologic disponibil pentru toată lumea?

În primul rând, aceste măsuri necesită o abordare cuprinzătoare pe toate domeniile politice, care implică o cooperare transversală între sectoarele agricole, tehnologice și educaționale.

În al doilea rând, pentru a echilibra politica de digitalizare a UE cu nevoile tuturor țărilor sale membre, fără a provoca mai multă inegalitate, conflict și instabilitate socială, programele UE ar trebui să se concentreze  mai mult pe experiența țărilor care se lovesc de aceeași situație, cum ar fi India (7) și mai multe țări africane (8). Sunt deosebit de interesante acele țări care dezvoltă și finanțează public aplicații prietenoase pentru fermierii mici, oferind astfel acces la prețuri actualizate pe piață, prognoze meteorologice, informații despre plățile subvențiilor etc.

Utilizarea sporită a acestor aplicații este, desigur, legată de necesitatea deținerii de telefon inteligent. Dar aceste aplicații sunt mai mult decât un moft. De asemenea, pot juca un rol educativ și pot oferi potențialul de a se conecta cu sistemele de consultanță pentru agricultură pentru a sprijini educația tehnologică specializată pentru fermieri. Liceele agricole și universitățile agronomice ar putea, de asemenea, să-și modernizeze programele pentru a include cursuri axate pe digitalizare și activități demonstrative ale acestor tehnologii, pentru a sensibiliza noua generație cu privire la  scenariile viitoare.

În al treilea rând, marea majoritate a fermierilor cu care am vorbit în vara trecută în cadrul proiectului nostru AGRILINK a spus că târgurile agricole din România prezintă noi tehnologii care nu sunt accesibile pentru veniturile lor. Având în vedere că tractoarele noi costă până la 60.000 de euro, la fel ca și cumpărarea unui apartament într-unul dintre orașele mai mari ale României, nu este de mirare că mulți fermieri mici se simt marginalizați de această  tendință a  productivității și inovării. Programele de susținere a inovării europene ar trebui să se concentreze, de asemenea, pe dezvoltarea, promovarea și modernizarea tehnologiilor cu costuri mai mici pentru micii fermieri, cele mai potrivite pentru „partea de jos a piramidei”. Atelier Paysant din Franța a luat inițiativă dezvoltând programe de formare pentru micii fermieri prin care aceștia pot învăța cum să inoveze propriile mașinării (9). Ar putea alte proiecte de cercetare agricolă să învețe din asta?

Acestea sunt doar câteva idei care ar putea contribui la asigurarea faptului că digitalizarea agriculturii în România, dar și în alte țări cu un număr mare de mici fermieri, se face luând în considerare echilibrarea inegalităților și a dezechilibrelor de putere din sistemul nostru alimentar. Pentru a preveni instabilitatea socială suplimentară în Europa, toate programele actuale de inovare ar trebui să se asigure că vor permite un viitor incluziv  pentru toți până în 2030.

Există alte soluții care ar putea contribui la o agendă de digitalizare incluzivă în agricultură?

Spuneți-vă părerea  lăsând un comentariu mai jos!

Irina Toma, with contributions from Tiberiu Cazacioc and Mark Redman

www.highclere-consulting.com

Referințe

(1) A concept paper on digitisation, employability and inclusiveness

(2) What jobs will still be around in 20 years? Read this to prepare your future

(3) Farm and food policy innovations for the digital age

(4) Shaping the digital (r)evolution in agriculture

(5) BLOCKCHAIN PENTRU PRODUSE ALIMENTARE

(6) CAP CONTEXT INDICATORS  2014-2020

(7) Planet of the Apps: Making small farms competitive

(8) How can we help smallholder farmers seize opportunities in Africa?

(9) L’atelier Paysan – Cooperative d’autoconstruction