Revenind de la întâlnirea din Leuven, am avut ceva timp să mă gândesc la ce am învățat și să ne reconsiderăm obiectivele și să vedem ce  resurse sunt disponibile. Planul nostru de a construi o platformă la nivel național care să furnizeze informații fiabile și în timp util și să îmbunătățească comunicarea între părțile interesate nu mai părea cea mai bună opțiune pentru laboratorul nostru. Acest lucru s-a datorat în principal impulsului nostru de a vedea o schimbare efectivă. O atenție atât de amplă ar fi dificil de măsurat, iar timpul și resursele materiale disponibile nu ar fi suficiente pentru a continua activitatea acestui laborator.

Așa ne-am gândită să ne axăm pe ceva mult mai specific, o comunitate mai mică în care putem avea o interacțiune mai deschisă și mai directă. Ideea platformei informaționale este încă foarte bună și necesară, dar încă nu este realizabilă.

Am vrut să identific grupuri de fermieri într-un anumit stadiu al dezvoltării lor. Am vrut să lucrez cu grupuri de interese, cooperative sau asociații – nu comunități de fermieri – din două motive:

1) Am avut deja experiență în lucrul cu comunități rurale largi și eram sigură că nu vor fi adecvate pentru formatul acestui laborator;

2) Grupurile de fermieri care lucrează împreună pentru atingerea obiectivelor specifice au provocări specifice pentru care putem pilota de fapt un serviciu de consultanță / sprijin și să vedem cum merge.

Discutând cu echipa, am identificat doi posibili candidați:

1) O cooperativă de aproximativ 100 de membri, producători de legume cu sediul în sudul țării, unul dintre cele mai bune exemple de cooperare între un mare retailer și micii producători care rezultă din Legea 321/2009 [vezi postarea mea anterioară pe blog]. Am cunoscut această cooperativă prin intermediul colegei noastre Raluca Ioana Barbu și a activității sale pentru proiectul SALSA, cercetând rolul pe care fermele mici îl au în nutriție și securitatea alimentară

2) O asociație de animale de opt membri din județul nostru (30 de minute cu mașina spre satul lor) condusă de George Cățean, un tânăr fermier foarte activ și inovator.

Urmatorul pas? Să ne cunoaștem!

Prima oprire: Asociația Zootehnică din Rotbav, Brașov

Opt crescători de animale au împărțit pășunea comunală între ei, fiecare având un teren în funcție de mărimea efectivelor lor. Cu toții își folosesc terenurile pentru producția de furaje și fiecare are terenuri arabile și fânețe în plus. Au încredere în liderul lor și împreună fac o treabă grozavă! Fiind un grup atât de mic, am putut vorbi cu unii dintre ei individual și am descoperit  foarte repede la problemele și nevoile lor

A doua oprire: Cooperativa Agricolă Vărăști

În cadrul unei întâlniri regionale organizate în cadrul proiectului SALSA, i-am cunoscut pe  liderii Cooperativei Vărăști. Sunt inițiatorii cooperativei – persoane foarte active și capabile cu care am rezonat instantaneu și am discutat mult în timpul pauzelor. Toți sunt oameni care își iubesc munca și își doresc o cotă mai echitabilă pentru ei înșiși, familiile lor și comunitatea lor. Concentrați pe terenurile lor, nici măcar nu sunt conștienți de valoarea lor. Dacă am putea spune povestea lor, aceasta ar avea o valoare imensă pentru societatea noastră mai largă.

Obiectivul meu la aceste întâlniri a fost să ne cunoaștem reciproc și să le testăm disponibilitatea de a lucra împreună. Sunt recunoscătoare că ambele grupuri au fost destul de pozitive față de eforturile noastre și au fost interesate să colaboreze cu noi. Am fost, ca întotdeauna, impresionată de sârguința lor și de toate probelmele  cu care trebuie să se ocupe. Din nou, am simțit o profundă neliniște plonjându-ne în realitatea lor și apoi m-am gândit la distanța dintre ei și factorii de decizie care își conduc activitatea: traiul lor fragil de care depind atât de mulți. Sper să aducem o mică contribuție pozitivă și să abordăm această problemă uriașă și complicată.

Cosmina Dinu, Highclere Consulting

www.highclere-consulting.com