*Living Lab = Laboratoare practice

În articolul precedent am prezentat cercetarea realizată despre serviciile de consultanță în România, atât în mediul privat, cât și în sistemul public. Să reflectăm asupra provocărilor de la începutul laboratorului  românesc.

România are un AKIS slab și fragmentat, iar cu demontarea ANCA (Agenția Națională de Consultanță Agricolă) micii fermieri au rămas fără niciun sprijin consultativ. Sfaturile primite de la consultanți privați (spre deosebire de cele oferite de stat) sunt sporadice, limitate în timp, furnizate în principal de ONG-uri; consultanții privați, deși competitivi, nu își pot adapta oferta către acești beneficiari. Colaborarea dintre fermieri și instituțiile publice este un parteneriat destul de tensionat, având în vedere lipsa de expertiză și de înțelegere reciprocă.

În România există aproximativ 3,9 milioane de exploatații, dintre care 3,6 milioane (93%) sunt exploatații pe scară mică (mai puțin de 5 ha), exploatații de subzistență și semi-subzistență care cultivă 30% din suprafața agricolă utilizată (UAA). Un număr semnificativ de ferme de subzistență și semi-subzistență – în special într-o regiune muntoasă / sub-muntoasă, cum ar fi Transilvania – sunt, de asemenea, responsabile de crearea și gestionarea suprafețelor naturale de înaltă valoare (HNV). Aceste zone HNV sunt o componentă importantă a agriculturii românești și europene, nu numai pentru conservarea biodiversității terenurilor agricole și a peisajelor tradiționale, ci și pentru patrimoniul cultural, produsele de calitate, dezvoltarea turismului rural și crearea locurilor de muncă la nivel local.

Diversi factori economici și sociali amenință în continuare viitorul agriculturii la scară mică în România. Fermele mici se pierd în fiecare an, deoarece părinții nu reușesc să predea fermele lor către copii, din cauză că  generația mai tânără se poate descurca mai bine lucrând la fermele occidentale. Există o tendință pronunțată către consolidarea terenurilor, cu acuzații de acaparare a terenurilor. Populația agricolă rămasă se luptă, cu o lipsă de servicii medicale, sociale și educaționale adecvate la nivel local. Învățământul secundar agricol a regresat brusc – atât în ​​număr de unități de învățământ, cât și de calitate. În 2010, potrivit unui studiu al Centrului Român pentru Politici Publice (doar 2,5% dintre administratorii exploatațiilor agricole au avut vreo educație formală în domeniu (față de 7,3% în 2005, cu mult sub media europeană de 29,6%). Doar 7,27% dintre administratorii fermelor sunt tineri (sub 35 de ani) (a se vedea Programul național de dezvoltare rurală, pagina 112).

Este un paradox, nu-i așa? Având cea mai mare populație din UE angajată în agricultură și terenuri agricole HNV, dar fără sprijin public pentru a ajuta comunitățile să își păstreze abilitățile incredibil de valoroase, munca grea și activele ecologice?

În plus, structura care ajută inovația agricolă / rurală este slab dezvoltată în România. Unele elemente ale EIP-AGRI (sprijin pentru brokerii de inovație și grupurile operaționale) au fost introduse în Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, dar punerea lor în practică este lentă, iar adoptarea inițială va fi inevitabil scăzută.

Totuși, pe acest fundal sumbru, cererea de produse locale crește lent, dar constant. Acest lucru se datorează parțial legii (321/2009) care obligă comercianții cu amănuntul să achiziționeze 51% din carne, ouă, fructe, legume, miere, lactate și produse de panificație din parteneriate directe, ținând cont de schimbarea preferințelor consumatorilor. Există câteva exemple de succes de antreprenori urbani care investesc în agricultură sau fac de fapt trecerea la agricultură, cu accent pe produse de calitate și nișă. Totuși, aceste exemple sunt mai mult un semn de vitejie individuală decât de dezvoltare mai largă a pieței. Asociațiile sunt în creștere, pe măsură ce producătorii ajung să înțeleagă valoarea reprezentării și a negocierilor de grup.

Laboratorul  nostru va trebui să își găsească drumul în acest context. Ca primă abordare, ne-am propus să înființăm șase laboratoare rurale care să încurajeze inovarea interactivă; dar, având în vedere rezultatele cercetărilor mele privind serviciile de consultanță în toamna anului trecut, ne gândim să ne lărgim acoperirea. Există multe surse de informații la care fermierul nu poate avea acces și dorim să construim o platformă națională pentru a reduce costurile informaționale pentru aceștia – un loc unde să găsim cele mai importante date. Această platformă va încuraja, de asemenea, discuțiile față în față, nu doar să învețe mai multe unul de la altul, dar le va oferi fermierilor șansa de a auzi de la experți cheie și de a vorbi direct cu ei.

Cosmina Dinu, Highclere Consulting

www.highclere-consulting.com