În proiectul AgriLink, dorim să  aflăm care sunt sursele de informare și inspirare ale celor care ne hrănesc – ale fermierilor.

Primul lucru pe care l-am făcut în AgriLink a fost evaluarea sistemului actual de consultanță din România. Acest lucru a fost realizat prin revizuirea literaturii de specialitate existente urmată de o analiză a principalilor actori implicați, însă am descoperit că nu prea există informații în literatura de specialitate care să ne ofere detalii despre sistemul de consultanță după anul 2010,  an în care Agenția Națională de Consultanță Agricolă a fost desființată și nu există o acoperire a serviciilor de consultanță și, de fapt, nu există o clarificare teoretică a acestora. Atunci cum arată sistemul de consultanță în România? Din ce este format și cum funcționează?

Serviciile publice sunt împărțite pe două nivele:

• Național – conduse de „Compartimentul de consultanță, extindere și instruire” din MADR (Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale) unde puțini dintre foștii angajați ai ANCA lucrează în continuare. Acest compartiment este destul de izolat și cu puțini angajați.
• Județean: În cadrul DAJ (Direcțiile Agriculturii la nivel de județ) reorganizat în 2017, cu următoarele atribuții: instruire, asistență tehnică pentru proiecte care accesează fonduri UE, elaborează și aprobă proiecte pentru planificarea pășunilor, informează despre normele de eco-condiționalitate și GAEC privind nitrații, eliberează certificările producătorilor și efectuează verificări pe teren pentru diverse catastrofe naturale.

În sfera privată întâlnim:

Mai multe ONG-uri care încearcă să asiste comunitățile rurale vulnerabile în consolidarea capacității sau / și transferul de cunoștințe. Cu toate acestea, ONG-urile dețin resurse limitate și sunt conditionate  de faptul că tipul de proiecte pe care le inițiază necesită o durată mai lungă timp pe care nu îl au întotdeauna la dispoziție.

Companiile private de consultanță funcționează, în general, la cerere și se adresează fermierilor mari. Aceștia ajută aproape exclusiv fermierii să solicite fonduri europene. Pentru probleme tehnice, ei revin la consilieri externi.

Agricultorii adesea discută problemele tehnice cu furnizorii de materii prime (input), care îi ajută cu diverse informații – de la tehnici de tăiere la recomandări de mașini și teste de sol. Totuși, acest lucru depinde de relațiile personale pe care le au și nu este o procedură standard.

Cercetarea sectorială este în mare parte deconectată de realitățile pieței. Este bazată pe proiecte, deci pe o durată determinată și nu este  întotdeauna adaptată realităților din teren. Nu există măsuri pentru adoptarea continua, pe termen lung, a rezultatelor cercetării, iar fermierii nu cunosc activitatea cercetătorilor.

Marii comercianți par să  ofere mai  mult interes acestui sector, îndreptându-și atenția spre micii producători. Aceștia au  început, obligați de legea 321/2009 (obligă comercianții să acopere 51% din carne, ouă, fructe, legume, miere, produse lactate și panificație din parteneriate directe), să dezvolte relații cu producătorii locali. Acest nou context a determinat două supermarketuri să se implice în construirea de cooperative agricole pentru a sprijini cererea în creștere a produselor locale și pentru a respecta noua legislație.

În concluzie, cercetarea noastră a confirmat constatările PROAKIS spunând că România are un sistem de consultanță agricol slab și fragmentat. Agricultorilor le este greu să navigheze printre legislația și condițiile pieței în continuă schimbare. O mare parte din disfuncționalitățile din sector, cum ar fi productivitatea scăzută, investițiile reduse și absorbția fondurilor europene se referă la această lipsă de orientare adecvată. Deși există un interes major din partea actorilor privați, numeroasele servicii oferite de ANCA nu pot fi furnizate în totalitate de către acești actori. În consecință, serviciile de extindere au dispărut practic împreună cu instituția publică. Cu toate acestea, în timpul interviurilor, toate părțile interesate au împărtășit un sentiment de urgență și dorința de a îmbunătăți lucrurile din domeniul lor.

Cosmina Dinu, Highclere Consulting

www.highclere-consulting.com